EX_MACHINA

27 sept. , 2016 Video

Un thriller psihologic intens, de la ALEX GARLAND – foarte apreciat pentru “După 28 de zile” și “Sunshine”, EX MACHINA e o viziune cutremurătoare a unui viitor nu foarte îndepărtat, unde se inteligența artificială a evoluat considerabil. În cabana de la munte a unui talentat om de știință miliardar, un tânăr participă la un experiment bizar: trebuie să testeze o inteligență artificială, concepută sub forma unei frumoase femei robot. Dar experimentul se transformă într-o sumbră luptă psihologică – un triunghi amoros, unde loialitatea dintre om și mașină este pusă la încercare. >>> DETALII

Anonim: „Odată cu demistificarea curiozităților științifice ȋntotdeauna au loc o serie de consecințe de genul cauză-efect. Ca să ȋncep cu o concluzie a filmului: ignoranța nu e o soluție, dar nici joaca de-a zeii creatori doar de dragul curiozității/plăcerii personale nu e o idee prea bună ‒ ambele se ȋntorc ȋmpotriva ta ȋntr-un final. Alex Garland a reformulat inteligent niște clișee cu acest scenariu: crearea femeii prototip (motivul Evei→Ava), care este un mit deja, atât pentru scriitori cât și pentru imaginația omului de rând; geniul nebun și neȋnțeles; naivitatea cu care ȋntâmpinăm necunoscutul; locul misterios ȋn care sigur cineva face experimente malefice; viitorul condus de roboți etc. Este o reformulare inteligentă pentru că manipulează subtil, ca orice film psihologic de altfel. Prin Caleb / Domhnall Gleeson te vei regasi ȋn fața sticlei așteptând reacții, iar prin Ava / Alicia Vikander poate ȋl vei reformula pe Descartes ȋntr-un „gândesc, deci sunt liber”. După „Sunshine” mă așteptam la un nivel de frustrare destul de ridicat la finalul fimului, dar din ȋncercarea de a nu fi previzibil cam așa a sfârșit ‒ enigmatic și rece, la fel de inuman ca inteligența artificială sau ca Oscar Isaac ȋn rolul negativ pe care l-a avut…Nu e un film de duminică după-amiaza pentru că nu ȋți relaxează creierul, nici nu te amuză. Este ȋnsă interesant să vezi din perspectiva lui Garland ceea ce ne-ar defini ca oameni și ce limite am atins sau am putea atinge. Trebuie văzut și revăzut.”